Abrazarea capacelor din polipropilenă pentru băuturi reprezintă o amenințare distinctă și cu mai multe fațete pentru ecosistemele marine. Pe măsură ce poluarea cu plastic se acumulează în oceanele lumii, capacele pentru băuturi sunt printre cele mai frecvente articole găsite pe țărmuri și în sedimentele-de adâncime. Impactul acestor limite se extinde cu mult dincolo de simpla poluare vizuală; consecințele fizice și chimice ale abraziunii lor modifică mediile marine la nivel microscopic.
Când capacele din PP sunt aruncate în ocean, acestea sunt supuse acțiunii mecanice necruțătoare a valurilor, mareelor și coliziunii cu nisipul, pietrișul și alte resturi. Acest efect de „turbling” actioneaza ca o moara naturala cu bile, macinand constant suprafata capacelor. Cercetările care simulează mediile de plajă au arătat că abraziunea mecanică împotriva nisipului grosier și pietrișului accelerează semnificativ fragmentarea microplasticelor. Acest proces nu numai că crește numărul mare de particule de plastic din coloana de apă, dar le modifică și chimia suprafeței. Pe măsură ce capacele se abrazează, suprafața lor crește și dezvoltă fisuri microscopice și rugozitate, ceea ce le sporește capacitatea de a adsorbi și concentra poluanții hidrofobi prezenți în apa de mare, cum ar fi poluanții organici persistenti (POP) și metalele grele.
Aceste microplastice „încărcate” chimic devin vectori toxici în cadrul rețelei trofice marine. Zooplanctonul și alte organisme marine mici confundă aceste fragmente minuscule și abrazive de PP cu alimente. La ingerare, marginile ascuțite și abrazive ale microplasticului pot provoca leziuni fizice ale tractului digestiv al vieții marine, ducând la inflamații interne, hrană redusă și înfometare. În plus, leșierea aditivilor chimici utilizați la fabricarea capacelor-cum ar fi plastifianții și stabilizatorii-poate perturba sistemele endocrine ale speciilor marine. Efectul cumulativ este o degradare a biodiversității marine, deoarece prezența abrazivă a microplasticului derivat din capac-compromite sănătatea organismelor de la baza lanțului trofic, cu repercusiuni care răsună până la pești mai mari, mamifere marine și, în cele din urmă, consumatorii umani de fructe de mare.
